analiza cantitativă tridimensională a densității osoase a condilului mandibular la fălcile dentuloase și edentate: un studiu in vivo

studiile au raportat că funcția masticatorie și forța ocluzală sunt scăzute la pacienții edentați, ceea ce determină o modificare a densității, grosimii și alinierii trabeculelor osoase. Cu toate acestea, studiile care au măsurat cantitativ densitățile osoase corticale și medulare diferențiale ale condilului mandibular in vivo rămân rare. Acest studiu a determinat și comparat densitatea osoasă corticală și medulară a condilului mandibular în maxilarele dentuloase și edentuloase, utilizând tomografie computerizată multidetector (CT). Patruzeci de condili mandibulari fără semne clinice de tulburări temporomandibulare au fost investigați în 2 grupuri cu 10 subiecți (cu vârsta cuprinsă între 50 și 80 de ani) în fiecare grup (grupul I: subiecți dentari cu ocluzie menținută; grupul II: pacienți complet edentați) cu CT multidetector. Densitatea osului cortical și medular condilar a fost determinată prin utilizarea algoritmilor de analiză a densității osoase disponibili în cadrul software-ului proprietar. Datele au fost analizate statistic cu analiza 1-way a testului de varianță (p<0.05). Densitatea osoasă corticală medie a condililor drepți și stângi ai lotului I a fost de 686,11 sec.102,78 sec. Hounsfield (HU) și respectiv 775,91 sec. 89,62 sec. HU, iar cea a lotului II a fost de 531,33 sec. 289,73 sec. hu și respectiv 648,53 sec. 294,39 sec. hu. Densitatea medulară osoasă medie a condililor drepți și stângi a fost maximă la subiecții din lotul I (429,69 int 102,62 hu și, respectiv, 486,62 int 108,60 hu) decât la subiecții din lotul II (214,89 int 104,37 hu și, respectiv, 205,36 int 90,91 HU), cu o scădere semnificativă statistic a scorurilor medii (p<0,001). În limitele acestui studiu, se poate concluziona că densitățile corticale și medulare ale condilului mandibular sunt mai mult în maxilarele dentuloase decât în cele edentate.