articolul Originalchlamydophila pneumoniae diagnostics: importanța metodologiei în raport cu momentul eșantionării

impactul diagnostic al detectării pe bază de PCR a fost comparat cu măsurarea anticorpilor IgM cu un singur ser și seroconversia anticorpilor IgG în timpul unui focar de Chlamydophila pneumoniae într-o comunitate militară. Tampoanele nazofaringiene pentru detectarea pe bază de PCR și serul au fost obținute de la 127 de recruți în timpul focarului. Serul, extras cu multe luni înainte de focar, a furnizat starea inițială a anticorpilor. Anticorpii C. pneumoniae IgM și IgG au fost testați utilizând microimunofluorescență (MIF), imunotest enzimatic (EIA) și ELISA recombinantă (rELISA). S-au aplicat două teste standard de referință: (i) C. pneumoniae PCR; și (ii) testul anticorpilor IgM C. pneumoniae, definiți ca fiind pozitivi dacă testele de anticorpi IgM de 2 mm (adică rELISA cu MIF și/sau EIA) au fost pozitive. La 33 de subiecți, dintre care doi au fost testați negativ conform testelor de anticorpi IgM și seroconversiei IgG, ADN-ul C. pneumoniae a fost detectat prin PCR. Sensibilitățile au fost de 79%, 85%, 88% și, respectiv, 68%, iar particularitățile au fost de 86%, 84%, 78% și, respectiv, 93% pentru MIF IgM, EIA IgM, rELISA IgM și PCR. La doi subiecți, infecția acută a fost diagnosticată numai pe baza seroconversiei anticorpilor IgG. Sensibilitatea detectării PCR a fost mai mică decât cea a oricărui test de anticorpi IgM. Acest lucru poate fi explicat prin prelevarea tardivă a probelor sau prin eliminarea organismului în urma tratamentului cu antibiotice. Rezultatele studiilor de evaluare a testelor sunt afectate nu numai de alegerea testelor standard de referință, ci și de calendarul eșantionării pentru diferitele principii de testare utilizate. Pe baza acestor constatări, se recomandă o combinație de tamponare nazofaringiană pentru detectarea PCR și măsurarea specifică a IgM cu un singur ser în cazurile de infecție respiratorie acută cu C. pneumoniae.