Capitolul 3 – Când și cum se tratează infecția cu CMV neonatală

citomegalovirusul (CMV) este cea mai frecventă infecție perinatală la nivel mondial și principala cauză infecțioasă a pierderii auzului și a deficitelor neurologice, afectând până la 1% dintre nașterile vii din întreaga lume. CMV poate fi dobândit de sugari fie in utero (infecție congenitală), fie după naștere (infecție postnatală). Doar 10% până la 15% dintre sugarii cu infecție congenitală cu CMV sunt simptomatici la naștere, dar până la 20% dintre cei asimptomatici vor dezvolta tulburări neurologice, de obicei pierderea auzului. Studiile clinice randomizate, controlate, arată că infecția congenitală cu CMV cu implicare a sistemului nervos central trebuie tratată cu ganciclovir sau valganciclovir timp de 6 luni pentru a reduce deficitele neurologice și pierderea auzului. Există dovezi care sugerează că cel puțin unii sugari cu infecție congenitală cu CMV fără implicarea evidentă a sistemului nervos central ar beneficia de terapia antivirală. Sunt necesare studii prospective ample pentru a determina care sugari cu infecție congenitală asimptomatică cu CMV sunt expuși riscului de sechele pe termen lung și dacă tratamentul antiviral reduce acest risc. La sugarii prematuri, infecția CMV postnatală poate provoca sepsis sever, cum ar fi boala și poate contribui la afectarea neurodezvoltării pe termen lung și la displazia bronhopulmonară. Sugarii prematuri cu infecție simptomatică postnatală cu CMV trebuie luați în considerare cu fermitate pentru tratamentul antiviral, dar nu există suficiente dovezi în acest moment pentru a recomanda tratamentul sugarilor prematuri asimptomatici care dobândesc CMV postnatal. Din nou, sunt necesare studii prospective mari pentru a defini riscul CMV postnatal la sugarii prematuri vulnerabili și pentru a determina dacă tratamentul ameliorează acest risc.