de ce dieters fail: testarea modelului goal conflict of eating

o nouă teorie a reglementării alimentare este prezentată pentru a explica supra-reacția consumatorilor reținuți la indicii externe relevante pentru alimente. Conform acestei teorii, aportul alimentar al consumatorilor reținuți se caracterizează printr-un conflict între două stimulente sau obiective accesibile cronic: plăcerea de a mânca și controlul greutății. Dificultatea lor în controlul greutății se datorează sensibilității lor comportamentale la plăcerea de a mânca și incompatibilității sale cu obiectivul de control al mâncării. În consecință, expunerea la stimuli relevanți pentru alimente primează obiectivul de a mânca plăcere în consumatorii restrânși (dar nu neîngrădiți), rezultând o inhibare a gândurilor de control al greutății. Sunt raportate trei studii care susțin aceste ipoteze. Studiul 1 demonstrează o relație substanțială între reținerea alimentară și măsurile de ambivalență față de mâncare. Studiile 2 și 3 arată că amorsarea plăcerii alimentare scade accesibilitatea conceptelor de control al alimentației. Rezultatele sunt discutate în contextul cercetărilor actuale privind psihologia obezității și a alimentației restrânse.