depresia este legată de boala celiacă
sentimentele de oboseală, senzație de copleșire, tristețe cronică, anxietate, insomnie, depresie și chiar dureri de cap sunt prea frecvente în rândul persoanelor cu boală celiacă. Pentru o lungă perioadă de timp, lista simptomelor bolii celiace a inclus doar problemele gastro-intestinale evidente, cum ar fi durerea abdominală și diareea, precum și consecințele malabsorbției, cum ar fi anemia sau osteoporoza. Nu se știa încă că depresia este legată de boala celiacă.
cu toate acestea, în ultimii ani, pe măsură ce cercetătorii dezvăluie conexiunile dintre creierul nostru și intestin, a existat un interes crescut în modul în care boala celiacă poate influența sistemul nervos. În revizuirea simptomelor pacientului a apărut întrebarea dacă depresia ar putea fi legată de boala celiacă. Se pare că boala celiacă nu numai că tulbură tractul digestiv, ci se extinde și la probleme psihologice.
medicii au învățat că tulburările de dispoziție, cum ar fi anxietatea și depresia, sunt legate de boala celiacă și pot influența calitatea vieții pacientului și aderarea la o dietă fără gluten.
- cum sunt legate cele două condiții?
- cum declanșează boala celiacă anxietatea și depresia?
- ce implicații pot avea aceste tulburări de dispoziție asupra unui pacient cu boală celiacă?
- poate o dietă fără gluten să îmbunătățească simptomele?
- ce altceva se poate face pentru a rupe acest cerc vicios?
- concluzie
cum sunt legate cele două condiții?
în ciuda rezultatelor oarecum contradictorii despre exact ce tulburări psihologice sunt asociate cu boala celiacă, există un consens în rândul cercetătorilor că anxietatea și simptomele depresive sunt o caracteristică comună la pacienții cu boală celiacă. Poate că o dietă atât de restrictivă ar putea fi suficientă pentru a declanșa un sentiment de deznădejde la unii pacienți, dar se dovedește mai mult decât atât!
cum declanșează boala celiacă anxietatea și depresia?
mecanismele de explicare a modului în care boala celiacă crește riscul de probleme psihiatrice nu sunt pe deplin înțelese, dar este probabil o consecință a malnutriției care afectează funcția normală a creierului. Explicațiile provizorii includ lipsa triptofanului de aminoacizi și a vitaminei B, precum și fluxul sanguin slab către creier. Acești pacienți pot fi mai puțin bine echipați pentru a face față tuturor problemelor și limitărilor asociate cu această afecțiune, făcându-i mai predispuși la probleme psihologice.
ce implicații pot avea aceste tulburări de dispoziție asupra unui pacient cu boală celiacă?
anxietatea și depresia pot fi îngrijorătoare pentru orice pacient, dar pentru cei cu boală celiacă aceste afecțiuni pot declanșa un cerc vicios îngrijorător din care poate fi dificil să ieși. Studiile au arătat că depresia este unul dintre principalele motive pentru care pacienții ignoră dieta fără gluten, agravând doar starea lor și agravând sentimentele lor de anxietate și depresie.
poate o dietă fără gluten să îmbunătățească simptomele?
din păcate, cu această ocazie, o dietă fără gluten poate să nu fie suficientă pentru ameliorarea simptomelor depresiei la unii pacienți. De fapt, multe studii nu au găsit îmbunătățiri după diagnosticare și începerea unei diete fără gluten, deși sugerează că motivele pentru a vă simți deprimat se pot schimba. Este posibil să nu mai fie o consecință a malnutriției, ci din cauza restricțiilor potențial financiare și sociale impuse de noul regim.
ce altceva se poate face pentru a rupe acest cerc vicios?
pentru pacienții în care o dietă fără gluten nu reușește să reducă simptomele, sprijinul psihologic și consilierea pot fi calea de urmat. Sprijinul și implicarea familiei sunt importante. Această abordare nu numai că combate sentimentele de depresie, dar, pe termen lung, va ajuta pacienții să rămână la dieta lor fără gluten.
concluzie
mesajul principal al acestor studii este cât de periculoase pot fi sentimentele de anxietate și depresie pentru un pacient cu boală celiacă, rezultând adesea o atitudine neglijentă și nesăbuită față de dieta lor. Dacă nu este tratat, acest lucru ar putea scăpa cu ușurință de sub control, crescând semnificativ riscul de probleme pe termen lung, inclusiv dezvoltarea altor afecțiuni, cum ar fi diabetul sau chiar cancerul.