explorând conceptul de homeostază și luând în considerare implicațiile sale pentru economie

în formatul său standard, conceptul de homeostază se referă la capacitatea, prezentă în toate organismele vii, de a menține continuu anumite variabile funcționale într-un interval de valori compatibile cu supraviețuirea. Mecanismele homeostaziei au fost inițial concepute ca strict automate și ca aparținând numai stării mediului intern al unui organism. În conformitate cu acest concept, homeostazia a fost și este adesea explicată prin analogie cu un termostat: la atingerea unei temperaturi setate anterior, dispozitivul își comandă fie să suspende funcționarea în curs (răcire sau încălzire), fie să o inițieze, după caz. Această explicație tradițională nu reușește să surprindă bogăția conceptului și gama de circumstanțe în care acesta poate fi aplicat sistemelor vii. Scopul nostru aici este să luăm în considerare o viziune mai cuprinzătoare asupra homeostaziei. Aceasta include aplicarea sa la sisteme în care prezența minților conștiente și deliberative, individual și în grupuri sociale, permite crearea unor mecanisme de reglementare suplimentare menite să realizeze stări de viață echilibrate și, prin urmare, supraviețuitoare, dar mai predispuse la eșec decât mecanismele complet automatizate. Sugerăm că o economie este un exemplu al unui astfel de mecanism de reglementare și că faptele referitoare la homeostazia umană pot avea valoare în studiul problemelor economice. Foarte important, realitatea homeostaziei umane extinde punctele de vedere asupra preferințelor și alegerii raționale care fac parte din Homo economicus conceput în mod tradițional și aruncă îndoieli asupra modelelor economice care depind doar de un mecanism de “mână invizibilă”.