insuficiență cardiacă congestivă: agenți farmacologici și potențialul peptidei natriuretice de tip B

insuficiența cardiacă congestivă (CHF) este o boală cardiovasculară care pune viața în pericol, care crește în prevalență. Este o cauză comună de deces și este însoțită de costuri directe și indirecte ridicate pentru tratament. Situația actuală cu care se confruntă pacienții și comunitatea medicală în ceea ce privește această afecțiune este una de mortalitate ridicată, spitalizări repetate și terapii combinate. Diferitele clase de agenți farmacologici care sunt utilizați în prezent pentru pacienții care suferă de ICC includ inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA), blocanți ai receptorilor angiotensinei (ARB), antagoniști ai aldosteronului, beta-blocanți, blocanți ai canalelor de calciu (CCBs), medicamente digitalice, diuretice, agenți inotropi, nitrați și vasodilatatoare. În timp ce acești agenți sunt instrumente terapeutice importante în tratamentul CHF, prognosticul pentru pacienții cu CHF rămâne slab. Astfel, îmbunătățirea armamentarului farmacologic actual este foarte necesară. O peptidă endogenă, peptida natriuretică de tip B (BNP), a fost din ce în ce mai utilizată în stabilirea CHF acută de la aprobarea sa în 2001. Această peptidă, sau un derivat al acesteia, are un mare potențial pentru tratamentul pacienților în diferite stadii ale progresiei insuficienței cardiace. Această revizuire oferă o imagine de ansamblu a strategiilor farmacologice actuale în CHF și abordează potențialele evoluții viitoare în utilizarea BNP pentru tratamentul CHF.