irigarea spațiului Pleural și procedura clagett modificată pentru tratamentul empiemului postpneumonectomiei timpurii☆,☆☆
obiectiv: incidența empiemului postpneumonectomiei este de 5% până la 10%. Aproximativ jumătate din empiemele postpneumonectomiei apar în decurs de 4 săptămâni de la pneumonectomie. O fistula bronhopleurală se găsește la mai mult de 80% dintre pacienți. Tratamentul clasic al empiemului postpneumonectomiei include antibiotice parenterale, drenajul spațiului pleural, îndepărtarea țesutului necrotic și ambalarea pleurală deschisă timp de mai multe săptămâni, urmată de obliterarea spațiului empiemului cu lichid antibiotic sau mușchi. Această abordare duce la spitalizare prelungită, operații repetate și morbiditate semnificativă. Ca posibil mijloc de scădere a morbidității cu tratamentul clasic al empiemului postpneumonectomiei, am studiat utilizarea irigării spațiului pleural la acești pacienți. Metoda: Într-o perioadă de 5 ani, am tratat 22 de pacienți cu empiem postpneumonectomy precoce. Toți pacienții au avut o fistulă bronhopleurală. Toți pacienții au suferit drenaj de urgență al spațiului pleural urmat de toracotomie, debridarea țesutului necrotic, închiderea butucului bronșic cu sutură monofilament absorbabilă și irigarea spațiului pleural. După o pată Gram negativă din lichidul pleural, spațiul pleural a fost umplut cu 2 L de soluție antibiotică debridantă (soluție DAB) (gentamicină 80 mg/l, neomicină 500 mg/l și polimixină B 100 mg/L), iar cateterele de irigare și drenaj au fost îndepărtate. Rezultate: douăzeci de pacienți au avut pete Gram negative în ziua 9 și 2 pacienți au avut o pată Gram negativă în ziua 16. Durata medie a spitalizării a fost de 12,9 3,4 zile. Nu a existat o recurență a empiemului sau a unei fistule bronhopleurale. Concluzii: Irigarea spațiului Pleural urmată de obliterarea spațiului pleural cu o soluție antibiotică a necesitat una procedura chirurgicala și a dus la spitalizare semnificativ mai scurtă și scăderea morbidității la pacienții cu empiem postpneumonectomy precoce. (J Thorac Cardiovasc Surg 1998; 116: 943-8)
