omilie pentru solemnitatea lui Hristos Regele

astăzi sărbătorim sărbătoarea lui Hristos Regele. În lumea de astăzi, imaginea lui Hristos ca rege și-a pierdut în mare măsură puterea. Căci este o imagine care aparține unei epoci trecute. În aceste zile, pompa și circumstanța imaginii evocă un comportament curtenitor cu toată înclinarea și răzuirea sa. Ocaziile regale au devenit în mare măsură spectacole publice, cu soldați mărșăluind în sus și în jos — o mare distracție care atrage turiștii, dar de mică relevanță pentru viața obișnuită a oamenilor obișnuiți. A merge în instanță nu mai înseamnă o audiență cu monarhul, ci a apărea în fața instanțelor de judecată. Cristos regele ne pune, de asemenea, o imagine a exercitării puterii reale, Regele nostru venind să îndrepte tot ceea ce este greșit în lume, și astfel vine cu un sentiment de mare triumfalism: “vei primi a ta!”Este o imagine care de-a lungul timpului a fost foarte romantizată, cu atât mai mult cu cât experiența noastră despre realitatea sa a devenit mai îndepărtată. Realitatea vieții într-un regat era probabil mai asemănătoare cu experiența de astăzi de a trăi sub o dictatură. O traducere mai modernă a lui Cristos regele ar fi Cristos dictatorul — cu greu o imagine potrivită pentru unsul lui Dumnezeu. Ca sărbătoare, Hristos ca rege și-a pierdut în mare măsură relevanța; are nevoie de actualizare. Dar cu ce o înlocuiește? – ‘Hristos președintele ‘nu pare să descrie în mod adecvat ceea ce’ Hristos Regele ‘ încearcă să transmită … și astfel, din lipsă de ceva mai bun, rămânem cu Hristos ca rege.

această imagine a lui Hristos ca rege este, de asemenea, departe de ceea ce biserica deține pentru noi în Evanghelia de astăzi. (C. f.: 1 Corinteni 1: 23) începe: ‘poporul a rămas acolo înaintea Crucii, privindu-l pe Isus’ (Luca 23:35) … privind la regele lor! (Luca 23: 38) dar, nici un comportament curtenitor aici: ‘L-au batjocorit … soldații l-au batjocorit.(Luca 23: 35, 36) chiar și unul care nu era mai bun l-a abuzat. (Luca 23:39) cu o noapte înainte, într-o scenă care este strâns legată de aceasta, acest ‘rege’ era cel care spăla picioarele ucenicilor. (Ioan 13:5) Isus a vorbit serios când a spus: “știți că conducătorii popoarelor neamurilor îi domină și că oamenii lor mari își fac simțită Autoritatea. Nu trebuie să fie așa între voi; mai degrabă, oricine dintre voi dorește să fie mare trebuie să fie robul vostru și oricine dintre voi dorește să fie primul trebuie să fie sclavul vostru — așa cum Fiul omului nu a venit să fie slujit, ci să slujească și să-și dea sufletul ca preț al eliberării pentru mulți.”(Matei 20:25-27) aceasta este ceea ce putem vedea pe Cruce.

stând cu ei acolo, în fața crucii, privindu-l pe Isus transformă o lumină interesantă asupra Fericirilor din predica lui Hristos de pe munte, pentru că poate doar în acest loc putem începe să auzim cu adevărat ceea ce ar putea avea de spus. Mesajul Bibliei le pune astfel: “ești binecuvântat când ești la capătul frânghiei. Cu mai puțin din voi, există mai mult din Dumnezeu și din domnia sa. Ești binecuvântat când simți că ai pierdut ceea ce îți este cel mai drag. Numai atunci poți fi îmbrățișat de cel mai drag pentru tine. Ești binecuvântat când ești mulțumit doar cu cine ești—nici mai mult, nici mai puțin. Acesta este momentul în care vă găsiți mândri proprietari de tot ceea ce nu poate fi cumpărat. Ești binecuvântat când ai lucrat la un apetit bun pentru Dumnezeu. E mâncare și băutură în cea mai bună masă pe care o vei mânca vreodată. Ești binecuvântat când îți pasă. În momentul în care sunteți’ plini de grijă’, vă găsiți îngrijiți. Ești binecuvântat când îți îndrepți lumea interioară-mintea și inima. Atunci îl poți vedea pe Dumnezeu în lumea exterioară. Ești binecuvântat când poți arăta oamenilor cum să coopereze în loc să concureze sau să lupte. Atunci descoperi cine ești cu adevărat și locul tău în familia lui Dumnezeu. Ești binecuvântat când angajamentul tău față de Dumnezeu provoacă persecuție. Persecuția te împinge și mai adânc în Împărăția lui Dumnezeu. Nu numai asta—considerați-vă binecuvântați de fiecare dată când oamenii vă pun jos sau vă aruncă afară sau spun minciuni despre voi pentru a mă discredita. Ceea ce înseamnă este că adevărul este prea aproape pentru confort și sunt inconfortabili. Puteți fi bucuros atunci când se întâmplă asta — da un majorete, chiar! – deși lor nu le place, mie îmi place! Și tot cerul aplaudă. Și să știți că sunteți într-o companie bună. Profeții și martorii mei au intrat mereu în astfel de probleme.”(Matei 5: 3-12) acolo, stând cu cei de la Cruce, putem ajunge să vedem că cei care fac astfel de lucruri sunt probabil, într-un fel sau altul, să se găsească acolo sus cu Isus. Aceasta este ceea ce vom ajunge să înțelegem când ne vom uita la regele nostru răstignit — când vom începe să ne dăm seama că Dumnezeu-în-Hristos nu domnește peste nimeni, că Dumnezeu-în-Hristos nu-și face simțită Autoritatea deloc, că Dumnezeul nostru nu va forța pe nimeni în Împărăția Sa, că Dumnezeul nostru nu va impune nimănui domnia sa. (C. f.: Ezechiel 11:19-21; 18:31; 36:26-27)

asta nu înseamnă că în prezența lui nu putem simți ‘autoritatea’ lui mișcându-ne … dacă o lăsăm. Căci, în persoanele celor doi care au fost răstigniți împreună cu el, Evanghelia de astăzi ne-a pus în față Două moduri de a răspunde prezenței Dumnezeului nostru. (Deuteronom 30: 15)unul dintre ei îl abuzează: “un Hristos ești! Salvează-te pe tine și pe noi.”(Luca 23: 40) în aceste zile putem și chiar auzim pe mulți care aleg o variantă a acestui răspuns batjocoritor și ostil. Celălalt a fost îndemnat să-l apere pe Isus. Putea să-și înfrunte soarta pentru că știa că primea doar ceea ce merita. (Luca 23: 40) dar, de asemenea, el știa că Isus nu avea nici măcar acest lucru să dețină, și așa a căutat să-l sprijine. El îi spune celuilalt să-și țină limba, astfel simte celălalt mustrarea dreptății Divine. (Luca 23: 40) apoi, din mila Sa pentru nedreptatea care i se făcea lui Isus, el a fost mișcat să — l susțină pe Isus în singurul mod în care a putut, în singurul mod care i-a fost lăsat-doar cu cuvinte sărace, deși frumoase în felul lor: “Isus”, a spus el, “adu-ți aminte de mine când vei veni în împărăția ta.”(Luca 23: 42) pentru aceasta Isus ia zis: “Nu vă faceți griji. Astăzi vă veți alătura mie în Paradis ” (Luca 23:43) … în Împărăția lui Dumnezeu, în acel loc în care nimeni nu este asuprit sau constrâns, unde nimeni nu este abuzat, batjocorit sau batjocorit … nici măcar cel mai puțin puternic/cel mai vulnerabil, nici măcar unul la fel de neajutorat ca unul răstignit pe o cruce. În acest fel de împărăție Cristos, Regele nostru, ne invită atunci când ne simțim îndemnați să ne exprimăm împotriva nedreptății, când ne simțim îndemnați să sprijinim pe cineva care este îngenuncheat, când ne simțim îndemnați să facem oricare dintre acele lucruri sugerate în Fericiri. Căci numai atunci simțim întreaga forță a imperativului divin acționând asupra noastră și îndrumându-ne și ne confruntăm cu alegerea fie de a trăi sub conducerea lui Dumnezeu și de a face voia Lui, fie de a alege să trăim în afara împărăției sale ignorând-o. Dacă îl alegem pe cel dintâi, și noi îl vom auzi pe Dumnezeu-în-Hristos spunându-ne: “astăzi vei fi cu mine în Paradis. Deci, în această sărbătoare a lui Cristos Rege, să ne alăturăm apostolului în “mulțumirea Tatălui pentru că ne-a făcut posibil să ne alăturăm sfinților”, pentru că ne-a invitat în acel “loc pe care el l-a creat pentru noi în împărăția fiului său” … dacă îl lăsăm să ne miște. (Coloseni 1:12,13. Luca 14:10; Matei 22:3)