regimurile comuniste, legitimitatea și tranziția la democrație în Europa de Est

în 1924, la cel de-al treilea Congres, PCR și-a exprimat aprobarea revenirii Basarabiei (partea de nord a României care a fost dobândită în 1917) în Uniunea Sovietică. Pentru istoria timpurie a PCR vezi rege.

pentru o analiză a policentrismului-un termen popular printre Sovietologi în anii 1980-vezi Bromke.

schimbarea accentului sovietic nu a însemnat o mișcare către formele occidentale de legalitate caracteristice capitalismului burghez rațional.

rolul crucial al clasei conducătoare în actul legitimării a fost recunoscut chiar de Weber.

pentru agricultura poloneză sub socialism vezi Wedel.

pentru rolul Bisericii Catolice și relația sa cu regimul comunist din Polonia, vezi Monticone.

subliniind natura instabilă a carismei, Weber a remarcat că există două direcții posibile pe care un tip carismatic de autoritate le poate urma pentru a se stabiliza: fie o orientare tradițională, fie una rațional-legală (democratică). Weber descrie sultanismul ca o formă extremă de patrimonialism (un subtip al Autorității tradiționale) care “apare ori de câte ori dominația tradițională dezvoltă o administrație și o forță militară care sunt instrumente pur personale ale maestrului” și “operează în primul rând pe baza discreției.”(Weber 231-32).

pentru cultul personalității lui Ceaușescu vezi Fischer. Marca extremă a naționalismului folosită de regimul comunist în România a fost facilitată de apelul unui segment important de intelectuali români la o ideologie de dreapta care să promoveze ideea unei națiuni și culturi românești excepționale (Verdery).

pentru o analiză detaliată și profundă a PCR vezi Tismăneanu.

în 1980 Solidaritatea a câștigat recunoașterea legală ca sindicat independent în Polonia și a intrat într-un acord de împărțire a puterii cu guvernul comunist până în decembrie 1981, când generalul Jaruzelski a declarat legea marțială. În 1989 Solidaritatea a devenit principalul jucător la masa rotundă care a inițiat tranziția democratică.

Lyudmila Jivkova rămâne, totuși, o figură controversată în istoria comunismului bulgar. Vezi Atanasova.

pentru intelectualii români aflați sub regimul lui Ceaușescu vezi Verdery.

pentru protestele muncitorilor din România comunistă vezi Deletant.

pentru rolul pozitiv jucat de fostele partide comuniste și, în general, de sistemul de partide în consolidarea democrației în Ungaria și Polonia, vezi atât Sokolewicz, cât și Torok.

în ceea ce privește mesele rotunde din 1989 din Europa Centrală și de Est, definiția conceptuală a “tranzițiilor negociate” a lui Janos Kiss este cea mai utilă. Tranzițiile negociate sunt în mod evident distincte de tranzițiile revoluționare și sunt mai susceptibile să apară atunci când clasele conducătoare sunt împărțite în ceea ce privește problema legitimității și când atât elitele vechi, cât și grupurile de opoziție sunt interesate de compromis (Kiss).

pentru stadiul incipient al tranziției democratice în România vezi Pasti.