[retragere clozapină. O revizuire]
articolul descrie simptomele de retragere a clozapinei și cauzele posibile ale acestora, precum și cercetările privind trecerea de la clozapină la un alt medicament antipsihotic. O căutare computerizată a fost efectuată folosind MEDLINE (1966-1997) pentru a prelua rapoartele de retragere a clozapinei. Au fost identificate cincisprezece rapoarte de caz și șaisprezece studii de retragere (doar unul dintre ele dublu-orb și două single-orb). Profilul clozapinei multi-receptori pare a fi responsabil pentru simptomele de sevraj-sunt sugerate mai multe mecanisme specifice: suprasensibilitate colinergică, supersensibilitate dopaminergică, rolul special al receptorilor D4, posibilități de implicare serotoninergică, noradrenergică și GABA-ergică. Riscul de recidivă după retragerea clozapinei pare să fie mai mare decât după retragerea neurolepticelor clasice. Unii pacienți pot deveni rezistenți la neurolepticele de novo timp de cel puțin câteva săptămâni după întreruperea tratamentului. Prin urmare, clozapina trebuie oprită numai din cauza indicațiilor clinice puternice și, dacă este posibil, retragerea trebuie să fie lentă (50 mg/săptămână). Pentru a preveni recidiva psihozei, unii experți susțin începerea de noi medicamente antipsihotice în doze terapeutice înainte de finalizarea retragerii clozapinei. În caz de urgență, când clozapina (doza mare) trebuie întreruptă imediat, pacientul trebuie spitalizat și colinergicele pot fi luate în considerare pentru a preveni reboundul colinergic”. Nu există linii directoare stabilite pe care antipsihoticele să le aleagă după întreruperea tratamentului cu clozapină. În general, antipsihoticele clasice sunt ineficiente. Tioridazina este sugerată datorită activității sale anticolinergice proeminente, dar nu există dovezi clinice ale avantajului acestui tratament în comparație cu medicamentele clasice. Risperidonul și în special olanzapina sunt posibilități promițătoare, dar datele inițiale sunt dezamăgitoare. Benzamidele ar putea fi o altă posibilitate, dar datele clinice sunt rare. Aceste probleme importante necesită studii suplimentare.
