zonele umede de coastă

descriere

zonele umede de coastă includ atât ecosisteme de apă dulce, cât și de apă sărată, care sunt situate în bazinele hidrografice de coastă unde apa se scurge în ocean. Există două tipuri principale de zone umede de coastă, maree (afectate de maree oceanice) și mlaștini non-maree, mlaștini, mangrove și paturi de iarbă de mare. Ambele cresc direct în zona intertidală. Zonele umede de coastă joacă un rol important pentru adaptarea la schimbările climatice. Sunt sechestratori eficienți de carbon, în timp ce vegetația și sedimentele stabile și condițiile solului din zonele umede scad viteza valurilor, protejând coastele de furtuni și inundații. Sunt, de asemenea, sisteme extrem de productive care susțin o diversitate de specii și afectează pozitiv calitatea apei
prin procese de purificare și sedimentare. Zonele umede de coastă sunt adesea puncte fierbinți ale biodiversității, oferind un mediu favorabil pentru reproducere, hrănire și existența multor specii. Conversia și dezvoltarea terenurilor, combinate cu alte utilizări ale apelor de coastă, cum ar fi creșterea creveților, au contribuit la declinul rapid al zonelor umede de coastă. Susținerea funcțiilor de adaptare a climei (protecția împotriva furtunilor de coastă, efectele de atenuare a creșterii nivelului mării, eroziunea) necesită conservarea sau restaurarea zonelor umede de coastă. Una dintre cele mai eficiente strategii este eliminarea factorilor de degradare, permițând regenerarea naturală. Amenințările pot fi oprite prin eliminarea pericolelor fizice (de exemplu, construirea unui gard în jurul zonelor umede), implementarea legilor care limitează conversia terenurilor sau adoptarea schemelor de compensare a conversiei terenurilor. Zonele umede de coastă grav degradate pot necesita eforturi de restaurare. Intervențiile comune includ replantarea vegetației, captarea sedimentelor și restaurarea hidrologică.

implementare

evaluarea stării zonei umede înainte de începerea oricărei intervenții este importantă pentru a documenta funcțiile cheie actuale ale ecosistemului și cele expuse riscului. Această activitate ar trebui să fie legată de identificarea oricăror factori potențiali și cunoscuți de conversie a terenurilor și/sau de degradare a funcțiilor ecosistemice cheie ale zonei umede. Intervenția poate include acțiuni de eliminare sau atenuare a acestor amenințări, cum ar fi punerea în aplicare a reglementărilor restrictive privind utilizarea terenurilor, instituirea unor sisteme de compensare, stabilirea unor zone de protecție etc. În unele cazuri, pot fi necesare intervenții active de restaurare, de exemplu plantarea vegetației native, îndepărtarea vegetației nedorite, captarea sedimentelor și restaurarea hidrologică. Eforturile de întreținere pe termen lung includ: asigurarea respectării limitărilor și reglementărilor activității, eliminarea vegetației nedorite, renovarea structurilor de protecție și monitorizarea serviciilor ecosistemice cheie și a variabilelor hidrologice.

beneficii pentru mediu

– oferă protecție împotriva furtunilor și inundațiilor de pe țărm, atenuând impactul creșterii nivelului mării. Stabilizează țărmul și reduce riscurile de eroziune.
– oferă habitat pentru o gamă variată de specii de plante și animale (reproducție și pepiniere pentru pești, păsări, crustacee, mamifere).
– eliberează materie organică în ocean în unele tipuri de zone umede, cum ar fi mangrovele, oferind sprijin pentru viața marină.

beneficii socioeconomice

– oferă protecție comunității de coastă și de coastă împotriva efectelor furtunilor și a altor pericole naturale (de exemplu, impactul tsunami). Poate economisi costuri datorită construcției și întreținerii evitate a infrastructurii construite.
– servește ca o sursă importantă de hrană și resurse pentru mijloacele de trai (de exemplu lemn, pescuit, Turism) pentru comunitățile locale.
– îmbunătățește valoarea estetică și recreativă a zonelor umede de coastă și poate oferi venituri, de exemplu din turism.

oportunități și bariere

oportunități:
– zonele umede de coastă sunt relativ bune la restabilirea pe cont propriu. Sunt necesare puține lucrări practice de gestionare și restaurare atunci când factorii de degradare sunt eliminați
– oferă mai multe beneficii de adaptare la schimbările climatice pentru comunitățile locale, împreună cu o valoare economică și biodiversitate ridicată

bariere:
– liniile de coastă au adesea o activitate economică și investiții ridicate și există o concurență ridicată pentru terenuri, de exemplu dezvoltarea terenurilor pentru turism și alte activități economice
– costurile reale de protecție a soluțiilor, cum ar fi mangrovele, pot fi ridicate, deoarece veniturile din dezvoltarea terenurilor sunt ocolite. Taxele de compensare plătite fermierilor sau investitorilor pentru a minimiza poluanții sau pentru a obține autorizații pentru drepturile funciare pot fi o soluție
-sursele schimbărilor climatice și creșterea nivelului mării asociate și încălzirea care afectează negativ zonele umede nu pot fi abordate sau atenuate la nivel local

considerații de implementare*
maturitate tehnologică: 4-5
investiție inițială: 2-5
costuri operaționale: 1-3
perioada de implementare: 2-4

* adaptarea tehnologie brief include o evaluare generală a patru dimensiuni referitoare la punerea în aplicare a tehnologiei. Acesta reprezintă o scală de evaluare orientativă de 1-5, după cum urmează:
maturitate tehnologică: 1 – în stadii incipiente de cercetare și dezvoltare, la 5 – complet matur și utilizat pe scară largă
investiție inițială: 1 – cost foarte scăzut, la 5 – investiții cu costuri foarte ridicate necesare pentru implementarea tehnologiei
costuri operaționale: 1-costuri foarte scăzute/fără costuri, la 5-costuri foarte ridicate de: 1-punerea în aplicare foarte rapidă și atingerea capacității dorite, până la 5 – investiții semnificative în timp necesare pentru stabilirea și/sau atingerea capacității depline această evaluare trebuie utilizată doar ca indicație și trebuie privită ca fiind relativă la celelalte tehnologii incluse în acest ghid. Costurile și termenele mai specifice trebuie identificate ca fiind relevante pentru tehnologia și geografia specifică

surse și informații suplimentare

• UNEP-DHI Patnership – Coastal wetlands
• Alongi, D (2009). Energia pădurilor de Mangrove. Știința Springer.
• Blumenfeld, S., Lu, C., Christophersen, T. și Coates, D. (2009). Apă, zone umede și păduri. O revizuire a legăturilor ecologice, economice și politice. Secretariatul Convenției privind diversitatea biologică și Secretariatul Convenției Ramsar privind Zonele umede, Montreal și Gland. Seria tehnică CBD nr. 47. Disponibil : https://www.cbd.int/doc/publications/cbd-ts-47-en.pdf
• Duke, N. C., Meynecke, J. O., Dittmann, S., Ellison, A. M., Anger, K., Berger, U., Cannicci, S., Diele, K., Ewel,
• K. C., Field, C. D., Koedman, N., Lee, S. Y., Marchand, C., Nordhaus, I. și Dahdouh-Guebas, F. (2007). O lume fără mangrove? Știință, vol. 317, pp. 41-42. Disponibil la: http://science.sciencemag.org/content/317/5834/41.2
• Healthygulf.org (2004). Un ghid pentru protejarea zonelor umede din Golful Mexic. Rețeaua De Restaurare A Golfului. Disponibil la: http://healthygulf.org/sites/default/files/A_Guide_to_Protecting_Wetlan…
• Lewis, R. R. (2005). Inginerie ecologică pentru gestionarea și restaurarea cu succes a pădurilor de mangrove. Inginerie ecologică 24, PP. 403-418. Disponibil at:www.lewisenv.com/Ecol_Eng_Mangrove_Rest_Lewis_2005.pdf
• Linham, M. M. și Nicholls, R. J. (2010). Tehnologii pentru adaptarea la schimbările climatice-eroziunea costieră și inundațiile. UNEP Ris Centrul pentru energie, climă și Dezvoltare Durabilă. Disponibil la: http://www.unep.org/pdf/TNAhandbook_CoastalErosionFlooding.pdf
• Locast.gov (n.d.) legislația CWPPRA. Legea privind planificarea, protecția și restaurarea zonelor umede de coastă. Disponibil la: http://lacoast.gov/new/About/
• Sandilyan, S. și Kathiresan (2012). Conservarea mangrovei: o perspectivă globală. Conservarea biodiversității 21, PP. 3523-3542. Disponibil la: https://link.springer.com/article/10.1007%2Fs10531-012-0388-x
• UNEP (2014). Ghidul infrastructurii verzi pentru gestionarea apei: abordări de gestionare bazate pe ecosisteme pentru proiectele de infrastructură legate de apă. UNEP-DHI, IUCN, TNC, WRI, Green Community Ventures, corpul inginerilor Armatei SUA.
• Forumul Economic Mondial (2016). Global Risks Report 2016, ediția a 11-a. Disponibil la: http://www3.weforum.org/docs/Media/TheGlobalRisksReport2016.pdf
• WWF Global (2016). Tipuri de zone umede. Fondul Mondial Pentru Animale Sălbatice. Disponibil la: http://wwf.panda.org/about_our_earth/about_freshwater/intro/types/