cuplarea între CBF și CMRO2 în timpul activității neuronale

ideea centrală a modelului de limitare a oxigenului este că fracțiunea de extracție a oxigenului E trebuie să scadă în timpul activării neuronale, deci este necesară o schimbare mare a fluxului sanguin cerebral (CBF) pentru a susține o mică modificare a ratei metabolice cerebrale a O2 (CMRO2). Modelul este extins aici pentru a arăta că menținerea PO2 mitocondrial la un nivel constant diferit de zero în timpul activării, astfel încât disponibilitatea O2 să nu devină limitativă pentru CMRO2, necesită în continuare modificarea fracționată a CBF să fie de câteva ori mai mare decât schimbarea CMRO2. Mai mult, modelul extins permite, de asemenea, o scurtă creștere inițială a E la debutul stimulului, cu o scădere tranzitorie corespunzătoare în citoplasmă și po mitocondrial2. Cu toate acestea, deoarece țesutul pO2 trebuie să crească pentru a susține un CMRO2 mai mare, conținutul de țesut O2 în sine ar fi un semnal ambiguu pentru reglarea CBF. Din acest motiv, deși funcția deservită de o creștere mare a CBF poate fi de a susține CMRO2, conținutul de țesut O2 în sine nu este probabil factorul cheie pentru reglarea CBF.